Descriere
Celery seed
✺ Ulei esențial din semințe de țelină ✺
Apium Garveolens
Familia botanică:
Apiacee
Metoda de extracție:
Distilare cu aburi din semințe
Compoziția chimică:
Compuși principali: linalol
Beneficii principale:
1. Îmbunătățește digestia și stimulează digestia (de mare ajutor în provocări intestinale, stomacale, de pancreas și de ficat)
2. Sprijină sănătatea sistemului nervos când este consumat intern
3. Efect ușor laxativ, depurativ, diuretic
4. Susține buna funcționare a vezicii biliare și urinare
5. Arde caloriile, susține funcțiile metabolice sănătoase
6. Suport imunitar pentru persoanele care suferă de alergii sau intoleranțe
7. Susține echilibrul hormonal, echilibrează activitatea hipofizei, deci, implicit, a ovarelor; îmbunătățește viața sexuală, având efecte vasodilatatoare genitale, lucru care explică și faima de afrodiziac rapid
8. Stimulează potența sexuală, apetitul amoros și fertilitatea masculină, prin stimularea hipofizei de a produce aşa-numiţii hormoni gonadotropi, având un efect reîntineritor general asupra bărbaţilor, redându-le vigoarea
9. Conferă ajutor la nivelul articulaţiilor afectate de gută, ajută la îmbunătăţirea metabolismului proteinelor, util în cazul persoanelor cu reumatism
Modalități de administrare și aplicare:
✺ Aromatic
(inhalare directă, din sticluță, din palme sau de pe încheietura mâinii, difuzare)
✺ Local/topic, pe piele
(1-2 picături pe locul durerii, după urechi, pe tâmple, frunte, creștet, pe proiecția organelor, pe punctele reflexogene din talpă, pe centrii energetici (chakre)
✺ Intern
(ca supliment alimentar, aromatizant culinar)
Istoria plantei:
- Strămoaşa ţelinei este o plantă sălbatică, care a crescut cu milenii în urmă în zona Mediteranei şi a Mării Negre, unde prefera pământurile umede şi sărate, bine expuse la soare. Apoi a început să fie îmblânzită de oameni, care au luat-o în grădinile lor şi au îngrijit-o. Ţelina a fost recunoscătoare pentru grija lor şi a răspuns pe măsură: de la o generaţie la alta, rădăcina sa a devenit mai mare şi mai cărnoasă, frunzele sale mai fragede, iar seminţele sale bogate în uleiuri aromate. Aşa a ajuns ţelina leguma pe care o cunoaştem azi, fiind răspândită mai întâi în toată Europa şi apoi în toată lumea.
- În antichitate, ţelina era atât de populară în Grecia şi în Imperiul Roman, încât a fost consemnată în scrierile filosofilor, în versurile poeţilor şi în tratatele medicilor, care o considerau un medicament deosebit de preţios, recomandat în boli de inimă, reumatism, gută şi astenie sexuală. Hipocrate, părintele medicinei, o numea “selinom” şi o socotea un remediu foarte eficient pentru liniştirea sistemului nervos. Însuşi Homer o menţionează în “Iliada” şi “Odiseea” drept o iarbă sacră, cu calităţi terapeutice excepţionale. La rândul lor, romanii preparau o băutură alcoolică din rădăcina şi seminţele de ţelină, pentru a-şi mări capacitatea de efort şi fertilitatea. Medicii romani le prescriau şi copiilor şi adolescenţilor rădăcină de ţelină, pentru a creşte mai repede, pentru a fi feriţi de boli şi de tulburările adolescenţei. Tot la romani exista credinţa că o cunună din frunze de ţelină pusă pe cap fereşte mintea de aburii vinului în exces. Se spunea chiar despre poetul latin Horaţiu că purta mereu, atunci când participa la ospeţe, o cunună de frunze de ţelină.
- Multe din credinţele şi obiceiurile folosirii ţelinei, consemnate în antichitate, le găsim şi în tradiţia şi medicina populară de la noi. În lumea satului românesc, ţelina era primul remediu în caz de convalescenţă, tuberculoză pulmonară sau infertilitate. De altfel, calităţile afrodiziace ale acestei plante au devenit un adevărat mit în tradiţia populară românească, ajungând până în zilele noastre.
Precauții:
Posibilă sensibilitate a pielii. A nu se lăsa la îndemâna copiilor. Dacă sunteți gravidă, alăptați sau vă aflați sub supraveghere medicală, adresați-vă medicului. A se evita contactul cu ochii, interiorul urechilor și zonele sensibile.
Ingrediente:
Apium Garveolens